Prețul speranței: Traficanții de persoane profită de pe urma refugiaților care caută azil în Europa

Dincolo de barul La Grotta, granița italiană se continuă spre Franța printr-o cale îngustă, preferată de imigranții ilegali și traficanții de persoane.

Fortăreața Europa încearcă să găsească o nouă strategie pentru a face față valului uriaș de imigranți și refugiați din Africa și Orientul Mijlociu. Din păcate, țările bogate au „eșuat lamentabil” în privința gestionării numărului de refugiați, susține Amnesty International. Potrivit organizației, ONU a primit doar jumătate din fondurile de 3 miliarde euro, pe care le-a solicitat în vederea dezvoltării unui proiect pentru refugiați.

Între timp, visul unei vieți mai bune în UE reprezintă o sursă de venituri pentru traficanții de persoane. Foarte puțini sirieni sau africani se aventurează pe cont propriu spre granițele Europei. Un alt grup a devenit sensibil la problemele imigranților. „La rete” – rețeaua – este un grup de bloggeri și activiști. Aceștia îi însoțesc pe străini pe parcursul drumului periculos care începe în Orientul Mijlociu sau Anatolia și se continuă cu Mediterana, până în Europa. Aceștia folosesc însă tehnologia secolului 21.

Rețeaua administrează un sistem de monitorizare și alarmare prin intermediul Facebook, al emailului, satelitului și Skype-ului. Cel mai important, acești voluntari nu cer bani. Organizarea presupune ca bărbații să se ocupe de rețeaua de traficanți de persoane, în timp ce femeile administrează rețeaua de activiști.

Pentru a ajunge în Europa, imigranții plătesc cel puțin 7.000 de euro, în avans. În 2011, peste 9.000 de traficanți de persoane din Turcia au acumulat profituri de 303 milioane dolari. Un paznic angajat să-i protejeze pe refugiați în Istanbul primește 30 de dolari. Cei care închiriază bărci solicită 3.000 de dolari pe săptămână. Căpitanul unei nave care aduce refugiații pe coasta italiană percepe până la 10.000 de dolari pentru fiecare călătorie.

Potrivit surselor citate de Spiegel, singura afacere mai profitabilă decât traficul de persoane este cel de droguri. „Există cazuri în care se percep 10.000 de euro pentru fiecare imigrant”. „Cea mai mare și brutală agenție de turism din lume”, după cum o descriu jurnaliștii germani, are soluții pentru fiecare buzunar de refugiat. De la bărcile ruginite și bărcile pneumatice de mare viteză, până la iahturile luxoase, oricine poate ajunge în Europa. De la începutul anului, peste 3.300 de refugiați s-au înecat și 150.000 au fost salvați din brațele morții.

Nawal Soufi s-a născut în Maroc și a crescut în orașul sicilian Catania. În prezent, este considerat „Îngerul Păzitor al Sirienilor”. Bărbatul în vârstă de 26 de ani are o pagină de Facebook dedicată imigranților și refugiaților, care pot comunica între ei.

Soufi spune că business-ul cu traficul de persoane nu se bazează doar pe organizațiile „mafiote” care fac milioane de euro de pe urma călătoriilor periculoase și uneori mortale, ci și pe sprijinul unor politicieni. Din totalul de 44.000 de imigranți care au ajuns la Milano de la începutul anului, doar 47 au cerut azil în Italia. Un șofer de microbuz care transportă opt imigranți de la Milano la Munchen cere 4.000 de euro, jumătate din suma înainte și restul la sosire.